Biserica ștefaniană a Mănăstirii Popăuți

Publicat
26 Iun 2016

Biserica este o construcţie mare, din zid de cărămidă şi piatră, gros de peste un metru, în formă de cruce. Are altar, naos şi pronaos. Micul pridvor, cu intrarea la sud, printr-o uşă masivă din stejar, întărită metalic, a fost improvizat din spaţiul pronaosului.

Biserica este o construcţie mare, din zid de cărămidă şi piatră, gros de peste un metru, în formă de cruce. Are altar, naos şi pronaos. Micul pridvor, cu intrarea la sud, printr-o uşă masivă din stejar, întărită metalic, a fost improvizat din spaţiul pronaosului. Cei trei pereţi improvizaţi sunt din scândură, doi dintre ei având geamuri (cel din răsărit şi cel din nord). Altarul este luminat de o fereastră aşezată la răsărit. Catapeteasma din lemn are numai partea de sus şi cea de jos din aceeaşi epocă, aparţinând mamei lui Constantin Racoviţă. În 1751 Constantin Racoviţă a schimbat cele patru icoane mari de jos şi a pus în locul lor altele, neîntrecute ca sculptură şi pictură. Naosul este luminat de câte o fereastră pe fiecare absidă. Absidele sunt slab pronunţate. Delimitarea de pronaos se face prin doi stâlpi marginali mari, fixaţi în ziduri, care susţin arcada bolţii. Pronaosul este luminat de o fereastră foarte mare, terminată în arc, cu grilaj metalic în interior, aşezată în partea de vest a zidului. Ferestrele din altar şi naos sunt mici, terminate tot în arc şi aparate de grilaje metalice. Turla pe naos este deschisă, foarte înaltă, circulară în interior şi poligonală în exterior. Are patru ferestre şi faţadele din cărămidă roşie netencuită. Are firide şi ocniţe. Acoperişul turlei din tablă are formă conică. Pardoseala este din dale de piatră iar acoperişul este din tablă. Faţadele exterioare ale bisericii sunt netencuite, cu firide şi ocniţe în partea superioară. În zona altarului sunt stâlpi voluminoşi. Trotuarele de jur-împrejur sunt largi, din dale de piatră.